Modelul de rugăciune pe care li l-a dat Domnul Isus cu acest prilej diferă întrucâtva de aşa numita „rugăciune domnească" din evanghelia după Matei. Deosebirile nu sunt lipsite de anumite rosturi şi semnificaţii deosebite. Nici una nu este fără rost.
Mai întâi de toate, Domnul i-a învăţat pe ucenici să se adreseze lui Dumnezeu cu termenul de Tatăl nostru. Această relaţie intimă, de familie, era necunoscută credincioşilor din Vechiul Testament. Ea înseamnă că, pur şi simplu, credincioşii trebuie să I se adreseze acum lui Dumnezeu ca unui Tată ceresc iubitor. Apoi suntem învăţaţi să ne rugăm ca numele lui Dumnezeu să fie sfinţit. Aceasta exprimă dorul din inima credinciosului ca Dumnezeu să fie tratat cu toată reverenţa, preamărit şi adorat. În cererea: „Vie împărăţia Ta" avem rugăciunea ca să vină mai curând ziua în care Dumnezeu să înfrângă forţele răului şi, în Persoana lui Cristos, să domnească la modul suprem asupra pământului, unde voia Sa se va face ca în cer.