Un tată omenesc nu dă, în mod obişnuit, daruri rele copiilor săi. El ştie să dea daruri bune copiilor lui. Cu cât mai mult Tatăl nostru ceresc va da Duhul Sfânt celor care I-L cer. J.G. Bellet spune: „Este demn de remarcat faptul că darul ales de El ca fiind cel mai necesar pentru noi şi pe care El este cel mai dispus să-l dea este Duhul Sfânt." Când Isus a rostit aceste cuvinte, Duhul Sfânt nu fusese dat încă (Ioan 7:39). Actualmente, noi nu trebuie să ne rugăm să ni se dea Duhul Sfânt ca Persoană care să locuiască în noi, deoarece El vine să locuiască în noi în clipa convertirii noastre (Romani 8:9b;Efeseni 1:13,14).
Dar este cu totul nimerit şi necesar să ne rugăm pentru Duhul Sfânt, în alte privinţe. Aşa, de pildă, trebuie să ne rugăm ca să ne lăsăm învăţaţi de Duhul Sfânt, apoi să fim călăuziţi de Duhul Sfânt, după cum e bine să ne rugăm ca puterea Lui să fie revărsată peste noi în toată slujirea noastră faţă de Cristos.
Este foarte posibil ca atunci când Isus şi-a învăţat ucenicii să-L ceară pe Duhul Sfânt, El s-a referit la puterea Duhului care să-i învrednicească să trăiască acea viaţă de ucenicie diametral opusă principiilor lumii în care trăiau, aşa cum o prezentase Domnul în capitolele precedente. La această oră, ei începuseră, probabil, să-şi dea seama că era cu neputinţă ca ei să întrunească cerinţele uceniciei, pornind doar de Ia resursele lor proprii. Evident, gândirea lor era corectă în această privinţă. Duhul Sfânt este puterea care îi dă unui om capacitatea de a trăi viaţa creştină. Astfel Dumnezeu L-a înfăţişat pe Dumnezeu ca fiind dornic să dea această putere celor care I-o cer.
În textul original grec, versetul 13 nu spune că Dumnezeu Îl va da pe Duhul Sfânt, ci doar „Duh Sfânt", deci nearticulat (aşa cum apare şi în traducerea românească a lui Azimioară, ediţia GBV, 1990, pag. 1017, n.tr.). Profesorul H.B. Swete notează că atunci când este prezent articolul hotărât, acesta se referă la Persoana propriu-zisă a Duhului Sfânt, iar când Numele Său este redat fără articolul hotărât, se referă la darurile Sale sau la modul Său de a opera în folosul nostru. Deci în pasajul de faţă, rugăciunea nu se referă atât la Persoana Duhului Sfânt, cât, mai degrabă, la lucrările pe care le realizează El în folosul nostru, în viata noastră. Această interpretare este sprijinită şi de textul paralel de la Matei 7:11, care sună astfel: „.. .cu cât mai mult va da Tatăl vostru, care este în ceruri, daruri bune celor care I le cer!"