Fiind respins de masa mare de oameni, Isus a privit la adepţii Săi umili şi S-a bucurat în Duhul, mulţumindu-I Tatălui pentru înţelepciunea Sa nespus de mare. Cei şaptezeci nu erau înţelepţii şi pricepuţii acestei lumi. Nu erau intelectuali sau oameni învăţaţi. Erau doar nişte prunci! Dar erau prunci pătrunşi de credinţa, devotament şi ascultare fără murmur. Intelectualii erau prea înţelepţi, prea ştiutori, prea deştepţi ca să mai poată beneficia pe plan spiritual. Mândria lor le-a închis ochii să nu vadă adevărata valoare a preaiubitului Fiu al lui Dumnezeu. Tocmai prin prunci poate lucra Dumnezeu cel mai eficace. Domnul nostru S-a bucurat de toţi cei pe care Tatăl I i-a dat şi de succesul iniţial al celor şaptezeci, prin care se prefigura căderea ulterioară a Satanei.