Isus Şi-a încheiat seria de instrucţiuni oferite celor şaptezeci amintindu-le că sunt ambasadorii Săi. Cine îi respingea pe ei îl respingea, de fapt, pe El. Iar cine Îl respinge pe El îl respinge pe Dumnezeu, Tatăl. Iată ce spune Ryle aici:
Probabil nu există cuvinte mai solemne în tot Noul Testament decât cele din pasajul alăturat, din care să reiasă înalta demnitate pe care o implică slujba de slujitor al lui Dumnezeu şi vestitor al Cuvântului lui Dumnezeu, precum şi culpabilitatea pe care şi-o asumă cei ce refuză să asculte mesajul vestit de el. Să nu uităm că aceste cuvinte sunt adresate nu celor doisprezece apostoli, ci celor şaptezeci de ucenici, ale căror nume şi evoluţie ulterioară ne sunt total necunoscute.
Scott face afirmaţia: „A respinge un ambasador sau a-1 trata cu dispreţ constituie un afront adus prinţului care 1-a împuternicit şi trimis, a cărui autoritate acest ambasador o reprezintă. Apostolii şi cei şaptezeci de ucenici erau ambasadorii şi reprezentanţii lui Cristos; iar cei care i-au respins şi i-au dispreţuit L-au respins şi dispreţuit pe El."