Rânduielile conţinute în aceste capitole privesc sfinţenia practică a poporului Domnului. Ele implică mila (19.10), cinstea şi adevărul (v. 11, 12), dreptatea (v.13-15), bunăvoinţa şi dragostea (v.16-18). Este umilitor că întâlnim aceleaşi puneri în gardă adresate şi creştinilor, în epistole, atât în cea către efeseni, cât şi în cea către coloseni. Aceasta arată că firea veche dintr-un copil al lui Dumnezeu nu este cu nimic mai bună decât cea a israelitului de odinioară. „Să nu faceţi după faptele ţării Egiptului ...“ începe cap. 18, înainte de a enumera întinările cărnii care sunt o urâciune înaintea Domnului. „Spun deci aceasta – îi învaţă apostolul Pavel pe efeseni– să nu mai umblaţi cum umblă naţiunile ... care, pierzând orice simţire, s-au dedat la destrăbălare ...“ (Efeseni 4.17, 19; comparaţi de asemenea v. 25 şi 28 cu Levitic 19.11). „Umblaţi în dragoste“, conchide apostolul (Efeseni 5.2) şi aceeaşi concluzie apare şi în v. 18: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Domnul Isus a citat acest verset şi l-a ilustrat într-un mod perfect prin El Însuşi. Din acest motiv, Iacov denumeşte conţinutul acestui verset „Legea împărătească (cea a Împăratului), potrivit Scripturii“! (Luca 10.28-37; Iacov 2.8).