Ce şansă ar avea Iov de a se putea apăra? De unde ar şti ei că Dumnezeu îl ascultă? Domnul, este neîndurător, arbitrar şi nedrept - spune Iov - şi, prin urmare, este imposibil să aibă parte de o judecată dreaptă. În disperarea lui, Iov îl acuză pe Dumnezeu că i-ar nimici fără nici o discriminare şi pe cei nevinovaţi, şi pe cei răi la un loc, că ar râde de soarta celor nevinovaţi şi că i-ar face pe judecătorii pământului să se poarte nedrept. El spune: „Sunt nevinovat, dar nu mai îmi pasă. Mi-e lehamite de viaţă. Nimic nu mai contează; vinovaţi sau nevinovaţi, Dumnezeu tot ne va nimici" (v. 21, 22 TEV). Pe măsură ce i se scurge viaţa, el nu găseşte nici o nădejde în încercarea de a uita de sine sau de a se ameliora.