„Bildad" poate să însemne fiul sfadei, un nume cât se poate de adecvat, având în vedere cu câtă ardoare urmăreşte acest prieten al lui Iov sfada. Ridout îl compară pe Bildad cu Elifaz sub aspectul stilului şi al cunoştinţelor:
Se pare că asistăm la mai puţină curtoazie şi demnitate decât în cuvântările lui Elifaz, şi la un plus de asprime faţă de Iov, cauzată după câte se pare de amarnica acuză adusă de acesta la adresa lui Dumnezeii. Cu toată ignoranţa aceasta privitoare la principiile divine, Bildad este gelos pe onoarea lui Dumnezeu, neputând suferi ca El să fie acuzat. Negreşit el are dreptate aici, dar nu reuşeşte să-l convingă pe Iov din pricina erorii de la rădăcina gândirii de care erau toţi stăpâniţi, anume că Dumnezeu ar trebui neapărat să pedepsească păcatul şi că de bună seamă Iov trebuie să fie un păcătos, devreme ce este pedepsit.
Acuzându-l pe Iov de iresponsabilitate şi de rostiri necugetate, Bildad apără dreptatea lui Dumnezeu îl felul în care îi pedepseşte pe cei răi şi-i recompensează pe cei drepţi. Fără nici un menajament el afirmă că fiii lui Iov au fost nimiciţi din pricina fărădelegii lor. Numai că nu găsim nici o fărâmă de probă în textul biblic că aşa ar fi stat lucrurile şi chiar dacă el s-ar fi făcut vinovat de fărădelege, a fost un act de mare cruzime să i se arunce în obraz aceste cuvinte, în momentele sale de cea mai cumplită suferinţă şi durere. Dar dacă Iov se va îndrepta cu toată inima spre Dumnezeu, tot va mai fi nădejde de mila divină, spune Bildad.