Elifaz îl provoacă pe Iov să cheme oameni sau îngeri (sfinţii) ca aceştia să demonstreze, dacă pot, că păcatul nu atrage automat judecata. Însuşi vorbitorul a observat legătura intrinsecă dintre răutate şi pedeapsa care urmează inexorabil. Necazul, în concepţia sa, nu este niciodată lipsit de o cauză. Întrucât e păcătos, omul este destinat să aibă necazuri, după cum scânteile se înalţă în sus.