A. Prietenii lui Iov sunt mustraţi şi reabilitaţi
Domnul îi mustră apoi pe Elifaz şi pe cei doi prieteni ai săi (Este interesant de observat că Elihu, al patrulea om care i s-a adresat Iui Iov, nu este mustrat. Mai mult, el nu mai este menţionat în cuprinsul cărtii după aceasta. Sfatul său a fost, după câte se pare, corect şi a jucat probabil rolul de „tranziţie" între sfaturile rele ale prietenilor şi răspunsul maiestuos dat de Dumnezeu lui Iov. Această explicaţie este în armonie şi cu teoria menţionată anterior potrivit căreia Elihu a fost un tip al lui Cristos) pentru că L-au reprezentat eronat, susţinând că toate suferinţele sunt o formă de pedeapsă pentru păcate săvârşite. În cazul lui Iov o atare afirmaţie nu a putut sta în picioare. Apoi, ascultând de porunca lui Dumnezeu, ei au adus o uriaşă jertfă arsă - de-tot (şapte tauri şi şapte berbeci). Iov a îndeplinit rolul de mijlocitor, rugându-se pentru prietenii săi, urmarea fiind că a fost oprită judecata ce urma să se abată asupra lor, iar Iov a fost acceptat.