Apoi Elifaz se referă la o vedenie ce i-a fost dăruită în taină noaptea, în care se făcea că un duh i-a pus întrebarea: „Poate omul muritor să fie mai drept decât Dumnezeu? Poate un om să fie mai curat decât Cel ce l-a făcut?" (v. 17). Sensul acestor cuvinte pare să fie că omul nu are dreptul să răspundă în răspăr lui Dumnezeu. Dacă suferă cineva, e din vina sa, nu dintr-a lui Dumnezeu. La urma urmelor, Dumnezeu este atât de măreţ, încât nu Se poate încrede nici măcar în slujitorii Săi. Iar când sunt puşi alături de El, până şi îngerii Lui sunt supuşi greşelilor. Şi fiindcă aşa stau lucrurile, cu cât mai lipsit de încredere şi mai greşelnic este omul muritor, care se trece ca molia!