Dumnezeu nu a răspuns direct la plângerile formulate de Iov. Mai degrabă, El pare să-i fi spus lui Iov: „S-ar cuveni să ai încredere în înţelepciunea, dragostea şi puterea Unuia care este atât de măreţ, atât de maiestuos, atât de glorios."
O altă fiinţă amfibie, de proporţii impresionante este leviatanul, care ocupă un loc unic în cadrul creaţiei lui Dumnezeu. Poate Iov să-l strunească pe acest animal? - doreşte Dumnezeu să ştie.
„Atinge-te de el o singură dată, şi a doua oară n-o să-ţi mai treacă prin gând s-o faci. Niciodată nu vei uita lupta [ce va urma]" (v. 8 TEV). Termenul leviatan din literatura străvechilor canaaniţi desemna „un balaur marin cu şapte capete" dar, cum arată Andersen, asta „nu demonstrează că leviatanul ar fi totuşi monstrul cu însuşiri mitologice din acest poem."
În limba engleză folosim curent termeni precum Thursday (joi), January (ianuarie) şi hell (iad) fără să exprimăm prin aceasta credinţa în originile cuvintelor propriu-zise în literatura păgână. Uzanţa este cea care stabileşte în final sensul cuvintelor, iar aici Dumnezeu îl îndeamnă pe Iov să ia aminte la o fiinţă reală, chiar dacă noi, cei de azi, nu putem identifica cu precizie care din animale este desemnat prin termenul „leviatan." Cel mai frecvent s-a optat pentru crocodilul din apele Nilului, şi, într-adevăr, descrierea biblică corespunde foarte mult cu însuşirile acestui animat.
Pe când behemotul este în principal o făptură de uscat, leviatanul este prin excelenţă o creatură acvatică. Omul nu-l poate prinde cu cârligul şi undiţa; nu-l poate îmblânzi şi nu-l poate domestici, ca pe un animal favorit de casă. Învelişul său exterior, ca o platoşă armată, respinge harpoanele şi suliţele iar privirea sa îi lecuieşte pe om de orice încercare de a se lega de el.