B. Răspunsul lui Iov
Domnul îl întreabă pe Iov cu ce drept îl corectează sau îl mustră pe El în domeniul providenţei, când ştie atât de puţine despre creaţia naturală. Cel puţin acum, Iov nu mai face pe grozavul, ci îşi ocupă locul ce i se cuvine, zicând: „Iată, eu sunt de nimic. Ce să-ţi răspund? Îmi pun mâna la gură." (Îmi astup gura cu mâna) Copleşit de-a binelea de vastele cunoştinţe ale Domnului, el se hotărăşte să nu mai spună nimic.