2. Provocarea pe baza minunilor creaţiei inanimate (38:4-38)
Într-un limbaj poetic de neasemuită frumuseţe, Domnul Se referă la crearea lumii, când El a pus temeliile pământului, stabilindu-i dimensiunile, trasându-i coordonatele şi asigurându-i suportul (după cum ştim, realizat prin suspendarea planetei în spaţiul cosmic) - prilej care le-a determinat pe stelele dimineţii să izbucnească în cântări de bucurie şi pe toţi fiii lui Dumnezeu să scoată chiote de veselie. Apoi Domnul întreabă: „Unde ai fost tu când au avut toate acestea loc?"