Elihu încheie cu un apel adresat direct lui Iov: „Ia aminte, Iov, la aceste lucruri! Stai liniştit şi cântăreşte lucrările minunate ale lui Dumnezeu!" După care pune sub semnul întrebării cunoştinţele lui Iov despre natură: cum sunt echilibraţi norii şi de ce îi este cald când suflă vântul din sud. Aceste provocări sunt o anticipare a unor întrebări similare dar mai sfredelitoare pe care însuşi Creatorul i le va pune lui Iov în următoarea şi ultima secţiune majoră a cărţii. O putere atât de mare şi minunată depăşeşte cu totul puterea noastră limitată de pricepere. De aceea, cel mai bun lucru pe care îl poate face omul este să se teamă de Domnul şi să se supună disciplinei Sale, spre deosebire de Iov, care L-a învinuit pe Domnul că este nedrept.