Adresându-se, după câte se pare, lui Iov, Elihu îl sfătuieşte în continuare să-şi mărturisească şi să se lepede de păcatul său, încetând de a-I mai cere lui Dumnezeu să facă ce doreşte Iov. Elihu spune că acesta a vorbit în necunoştinţă de cauză, că a rostit cuvinte pline de răutate, că din gura lui s-a revărsat răzvrătirea, păcatul şi o sumedenie de cuvinte îndreptate împotriva lui Dumnezeu.