Iov ne prezintă în continuare o relatare măiastră, de un pronunţat ton nostalgic, a zilelor de odinioară, marcate de prosperitate şi onoare, zile după care tânjeşte cu ardoare. Pe atunci se bucura de bunăvoinţa şi îndrumarea lui Dumnezeu, avându-i în preajmă pe copiii săi. Trăia o viaţă de bunăstare, bucurându-se în cetate de respectul tuturor, şi al cel celor tineri, şi al celor bătrâni. Prinţii şi nobilii îi dădeau cinste din pricina faptelor sale de caritate, a neprihănirii şi dreptăţii sale.