În pofida faptului că aceşti păcătoşi răi ar trebui să fie blestemaţi pe pământ şi să li se piardă pomenirea, se pare ca Dumnezeu le dă siguranţă. Iov susţine că cei răi nu mor de o moarte mai năprasnică decât alţii, spunând că e gata să răspundă oricui încearcă să-i demonstreze că nu e aşa.
Întrucât cuvântarea lui Bildad este atât de scurtă, Ţofar neluând deloc cuvântul, iar răspunsul lui Iov este atât de lung, unii experţi biblici au opinat că versetele 18-25 nu ar fi deloc răspunsul lui Iov. Unele versiuni moderne ale Bibliei merg până acolo încât dispun textul sub altă formă în acest punct (ca şi în altele), într-o manieră nejustificată. Andersen, care „nu este convins ca Iov ar fi putut rosti aceste cuvinte, ne arată cum au procedat unii cu aceste texte:
N-ar trebui să ne grăbim a-l deposeda pe Iov de aceste cuvinte cu atâta uşurinţă, doar pentru că nouă nu ni se par a fi în ton cu cuvintele pe care credem noi că ar trebui să le rostească el. Această decupare s-a operat în trei modalităţi: mai întâi, unii le-au eliminat în întregime, pe motiv că ar fi o glosă plină de pioşenie care l-ar prezenta pe Iov mai ortodox decât este; alţii le-au pus în gura unuia dintre prietenii săi, fie Bildad (NAB), fie Ţofar (Pope); iar cei din a treia categorie le-au interpretat ca pe citat al lui Iov despre ceea ce ar spune prietenii săi (RSV, traducere care adaugă cuvintele You say („voi spuneţi") şi susţine că versetele 21-24 ar constitui replica Iui Iov; în sfârşit, în a patra categorie, Gordis interpretează integral versetele 18-24 ca fiind un citat).