6. Răspunsul lui Iov
Acum Iov cere prietenilor săi să-l asculte cu atenţie maximă. Plângerea sa nu este îndreptată neapărat împotriva omului, deşi jalnica stare în care se află el ar trebui să trezească compasiunea umană, El contracarează argumentele lor cu observaţia valabilă că cei răi prosperă în toate domeniile vieţii şi mor fără suferinţă, chiar dacă pentru Dumnezeu nu găsesc nici un loc în viaţa lor. De câte ori, întreabă Iov, seceră cei răi răsplata pentru păcatele lor în viaţa de acum? De câte ori nu sunt ei măturaţi ca pleava purtată de vânt! Voi susţineţi că Dumnezeu îl pedepseşte pe un copil pentru păcatele tatălui său. Nicidecum! Să-i pedepsească Dumnezeu pe cei care păcătuiesc; să demonstreze că o face din pricina păcatelor lor. Să-şi poarte păcătoşii propriile lor păcate; să resimtă mânia Dumnezeului celui Atotputernic. Când viaţa unui om s-a încheiat, oare îi mai pasă lui dacă copiii lui sunt fericiţi? Poate un om să-L înveţe pe Dumnezeu, care judecă până şi pe cei sus-puşi? (v. 19-22 TEV).