1. A doua cuvântare a lui Elifaz
A venit acum timpul ca Elifaz Temanitul să-i reproşeze din nou lui Iov că este vanitos şi necucernic, că rosteşte cuvinte care nu ajută la nimic. Într-o suită de întrebări lansate ca din puşcă, Temanitul ridiculizează presupusele cunoştinţe ale lui Iov, calificându-le drept deşarte. Deşi cuvintele pline de cutezanţă ale lui Iov, de un pronunţat ton provocator la adresa lui Dumnezeu, l-au făcut pasibil de acuzaţia că ar „nimici chiar frica de Dumnezeu," totuşi a fost nedrept ca Elifaz să-l acuze că a ales vorbirea oamenilor vicleni. Dimpotrivă, Iov a fost mult prea deschis cu sine, dezvăluind o mulţime de lucruri despre el însuşi. De orice putea fi acuzat, numai de a fi un făţarnic nu! În zadar ar încerca el sau oricine altcineva să facă paradă de neprihănire.