Unul din argumentele foarte plauzibile conform căruia evenimentele din cartea Iov au avut loc în era patriarhală este faptul că Iov, ca părinte al familiei, a îndeplinit rolul de preot, aducând jertfe de ardere de tot pentru fiii săi. Întotdeauna există pericolul ca până şi oamenii îndeobşte evlavioşi să spună cuvinte uşuratice sau chiar profanatoare atunci când participă la un ospăţ. În meditaţia de seară pentru ziua de Crăciun, C. H. Spurgeon face o aplicaţie foarte nimerită a acestui principiu la noi, cei din dispensaţia creştină:
Bine ar fi ca, înainte de a se duce deseară la culcare, şi credinciosul să facă ceea ce a făcut patriarhul dis-de-dimineaţă, după festivităţile la care a luat parte familia sa. În mijlocul veseliei ce domină strângerile la un loc ale familiei, este lesne să se alunece în uşurătăţi păcătoase şi să se uite caracterul creştin ce ne caracterizează. Nu ar trebui să fie aşa, dar din păcate arareori sunt zilele noastre de petrecere zile de bucurie sfântă şi prea de multe ori ele degenerează într-o exuberanţă neevlavioasă.