Iov îşi mustră criticii, care nu i-au spus nici un lucru pe care să nu-l fi ştiut şi el. Cauza lui el doreşte s-o aducă în faţa lui Dumnezeu, nu în faţa acestor făuritori de minciuni şi vraci netrebnici. Dacă ar tăcea, ar trece drept înţelepţi în faţa oamenilor. Desigur modul în care explică ei acţiunile lui Dumnezeu este contrar adevărului, drept care vor da socoteală înaintea Lui pentru asta. Argumentele lor au fost lipsite de substanţă şi total nefolositoare. Dacă n-ar mai vorbi atâta, Iov ar putea să-şi pledeze cauza înaintea lui Dumnezeu, Încredinţându-I viaţa. Iov este încredinţat că va fi îndreptăţit, în cele din urmă, dar chiar dacă ar fi ca Dumnezeu să-l ucidă, el tot se va încrede în Domnul.