6. Prima cuvântare a lui Ţofar
Ţofar naamatitul nu poate suferi ca aceste cuvinte deşarte si arogante să rămână fără replică. Referitor la semnificaţia numelui celui de-al treilea dintre prietenii lui Iov, Ridout scrie următoarele:
Ţofar [Zofar], „rândunică," provenind din verbul „a ciripi", este forma masculină a numelui Zipora, soţia lui Moise. Şi asemenea acesteia, el s-a opus fără să-şi dea seama judecăţii lui Dumnezeu asupra trupului lui Iov, deşi a condamnat cu râvnă neobosită faptele meşteşugite ale firii Iui Iov. Întrucât vehementele sale condamnări au fost cu totul deplasate, le putem considera „ciripeli" la fel de inofensive ca „ciripitul" unei păsări pe care numele ce-l purta o reprezenta.
Dacă Iov ar putea privi lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu, susţine Ţofar, şi-ar da seama că nu suferă pe cât ar merita! Ignoranţa sa cu privire la măreţia lui Dumnezeu îl descalifică să pună sub semnul îndoielii dreptatea Sa. Versetul 12 este deosebit de tăios, fiind, evident, un atac nejustificat la adresa lui Iov: „Căci omul nepriceput va fi înţelept când mânzul unui măgar sălbatic se va naşte om."