Atitudinea rea a lui Cain, de mânie invidioasă, a fost în curând transpusă în practică, prin uciderea fratelui său. Deşi Abel este mort, el continuă să ne dea o mărturie despre faptul ca viaţa de credinţă este cea care contează (Evrei 11:4). Când întrebarea plină de dragoste a Domnului a fost întâmpinată cu o ripostă obraznică, lipsită de pocăinţă, Domnul a rostit sentinţa de judecată asupra lui Cain: din acel moment avea să fie incapabil de a se întreţine din roadele pământului, urmând să rătăcească, în schimb, prin pustiu ca fugar.