Când fraţii lui losif s-au înfăţişat înaintea sa, el i-a tratat aspru, acuzându-i că sunt spioni, aruncându-i apoi în închisoare şi poruncindu-le să îl aducă pe Beniamin, fratele lor cel mai mic. În sfârşit, Simeon a fost ţinut ostatic în timp ce ceilalţi nouă fraţi s-au întors în Canaan să-l ia pe Beniamin, plini de provizii, de grâne şi cu banii lor strecuraţi înapoi în bagaje. Se observă dragostea şi compasiunea ascunsă a lui Iosif pentru fraţii săi strălucind în naraţiune (versetele 24a,25), paralel cu mustrările tot mai mari pe care le resimţeau fraţii lor pentru păcatul ce-l săvârşiseră faţă de fratele lor „dispărut" cu peste douăzeci de ani în urmă (versetul 21,22). Iosif, bineînţeles, a vrut să-i facă să-şi recunoască vina.
Credem că Iosif este un „tip” al lui Cristos care se va îngriji de fraţii Săi în timpul Marii Strâmtorări. Evenimentele care duc la împăcarea lui Iosif cu fraţii săi alcătuiesc una din cele mai mişcătoare fragmente din Biblie. Aproape nici o altă naraţiune nu constituie o imagine atât de intimă, de detaliată şi de completă a lui Isus Cristos.