Când au venit cei şapte ani de foamete, oamenii înfometaţi ai Egiptului şi ai tuturor popoarelor au venit la Iosif să cumpere grâne. Aici Iosif este din nou un „tip” (simbol) al lui Cristos, prin care toate binecuvântările lui Dumnezeu sunt distribuite înfometaţilor lumii. Providenţa lui Dumnezeu a fost cea care l-a adus pe Iosif în Egipt pentru a-şi salva poporul de înfometare, dar scopul avut în vedere a fost şi acela de a-i izola pe israeliţi de poluarea morală a Canaanului. Capitolul 38 ilustrează ce li se întâmpla copiilor lui Israel în Canaan. Remediul lui Dumnezeu a fost să-i scoată din Canaan şi să-i ducă în Egipt, unde urmau să fie practic total despărţiţi de păgâni (43:32).