3. Ispitirea lui Iosif şi biruinţa lui (cap. 39)
Naraţiunea revine acum în Egipt, unde Iosif ajunge supraveghetor în casa lui Potifar căpitan în garda palatului lui Faraon. Domnul a fost cu el şi Iosif a propăşit în tot ce făcea (Tyndale, în 1534, a tradus prin „era un tip norocos", versetul 2).
Soţia lui Potifar a încercat în de nenumărate ori să-l seducă pe Iosif, dar el a refuzat cu stăruinţă. El nu voia să înşele încrederea stăpânului său ori să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Într-o zi ea 1-a prins de poala veşmântului său. El s-a smucit şi a fugit, lăsând veşmântul în mâna ei. Şi-a pierdut haina, dar şi-a salvat caracterul iar mai târziu a câştigat o cunună. Ea a folosit haina drept „dovadă" că Iosif a încercat s-o violeze.
Credincioşii sunt învăţaţi să fugă de curvie, de idolatrie şi de poftele tinereţii. Mai bine să fugi decât să cazi.