Trei luni mai târziu, Tamar a fost acuzată de prostituţie întrucât, ca văduvă, rămăsese însărcinată. Iuda a poruncit să fie arsă. În acel moment ea i-a dat înapoi zălogurile, spunând că stăpânul lor era tatăl copilului aşteptat. Acestea au fost dovezi indubitabile că Iuda avusese relaţii sexuale cu ea. Walter C. Wright descrie scena în culori vii:
„Însoţitorii lui Iuda îl anunţă că nora lui s-a prostituat. Judecata lui este rapidă şi decisivă: să fie arsă. Nu a existat ezitare sau compromis din partea lui. În timp ce rosteşte această sentinţă gravă, vocea nu-i tremură. Societatea israeliţilor trebuia protejată de astfel de nebunii şi nelegiuiri. Hotărârea este transmisă; se fixează ziua; pregătirile continuă; se înfige stâlpul, se aranjează rugul, se formează procesiunea, lumea se adună, femeia păşeşte spre aparentu-i sfârşit. Dar ţine în mâini zălogurile: inelul şi toiagul. Iar toiagul este toiagul lui Iuda; inelul este tot al lui! Obiectele acestea devin acuzaţii la adresa judecătorului ei. Ce greutate va mai avea acum sentinţa lui?”