2. Iuda şi Tamar (cap. 38)

Povestea sordidă a păcatului lui Iuda cu Tamar ne arată încă o dată cât de mare este harul lui Dumnezeu, când ne amintim că Domnul Isus a descins din Iuda (Luca 3:33). Tamar este una din cele cinci femei menţionate în genealogia Domnului Isus din Matei 1; trei dintre ele fuseseră imorale - Tamar, Rahab (versetul 5) şi Batşeba (versetul 6). Celelalte sunt Rut, o ne-evreică (versetul 5) şi Maria, o fecioară evlavioasă (versetul 16). Pink observă câteva din înţelesurile mai adânci ale acestui eşec moral:

„Geneza 37 se încheie cu o relatare despre fiii lui Iacov care îşi vând fratele madianiţilor, care la rândul lor îl vând în Egipt. Această naraţiune vorbeşte, sub forma unui tip, despre respingerea lui Isus de către Israel şi darea Lui pe mâna neamurilor. De când liderii Israelului L-au dat pe Mesia pe mâna lui Pilat, ei, ca naţiune, nu mai au nici un fel relaţii cu El; şi Dumnezeu, de asemenea, S-a întors de la ei către neamuri. De aici reiese o întorsătură importantă în cadrul „tipului” nostru. În această faţă Iosif este văzut acum în mâinile neamurilor. Dar, înainte să ni se spună ce s-a întâmplat cu Iosif în Egipt, Duhul Sfânt ne relatează, într-un rezumat tipic, istoria evreilor, în timp ce anti-tipul Iosif lipseşte din ţară”

Nu este nici un întâmplător faptul că istoria lui Iosif este întreruptă de capitolul 38. Comportarea ruşinoasă a celorlalţi membri ai familiei lui Iosif face ca prin contrast caracterul său să strălucească asemenea unei lumini strălucitoare într-o lume sordidă.

Prima greşeală a lui Iuda a fost că s-a căsătorit cu o femeie canaanită, fiica lui Şua. Ea i-a născut trei fii - Er, Onan şi Şeia.

Er s-a căsătorit cu o canaanită pe nume Tamar, dar a fost omorât de Domnul pentru o nelegiuire nespecificată. Era obiceiul pe vremea aceea ca fratele celui mort sau o rudă apropiată să se căsătorească cu văduva acestuia, pentru a creşte copii în numele celui decedat.

Onan a refuzat să facă aşa, deoarece primul copil născut în cadrul acestui aranjament ar fi fost moştenitorul legal al lui Er, şi nu al său. Păcatul său nu a fost atât sexual, cât o demonstraţie de egoism. Nu a fost un act unic, ci, cum aflăm din Evrei, a fost un refuz persistent. Or, refuzul a afectat genealogia prin care Cristos avea să moştenească dreptul legal la tronul lui David. Atât de mult I-a displăcut acest lucru lui Dumnezeu, încât l-a omorât pe Onan. Văzând lucrul acesta, Iuda i-a spus Tamarei să se întoarcă la casa tatălui ei până când al treilea fiu, Şela, urma să aibă vârsta corespunzătoare căsătoriei. De fapt, aceasta era o diversiune. El nu voia nicidecum ca Şela să se căsătorească cu Tamar; el pierduse deja doi fii şi o considera o ,,femeie aducătoare de ghinion".