Păcatul are consecinţe inevitabile.
Femeia a fost condamnată la suferinţele naşterii. Ea avea să fie supusă soţului ei.
Bărbatul a fost condamnat să-si câştige pâinea din pământul care fusese blestemat cu spini şi pălămidă. Aceasta ar însemna trudă şi sudoare pentru el. Apoi la sfârşitul vieţii, el însuşi se va întoarce în ţărână. Ar fi de notat aici că munca în sine nu este un blestem; de cele mai multe ori ea este mai degrabă o binecuvântare. Blestemul îl constituie suferinţa, truda, frustrarea, transpiraţia şi oboseala ce sunt asociate cu munca.