B. Ispita şi căderea (cap.3)

Şarpele care i s-a arătat Evei este revelat mai târziu ca fiind nimeni altul decât Satan însuşi (vezi Apocalipsa 12:9). Aceia care caută să „demitologizeze" Biblia cred că această relatare a căderii ar fi doar alegorică, iar nu literală, citând în sprijinii! opiniei lor faptul cit şarpele era cuvântător. Poate relatarea amăgirii Evei de către şarpe să fie acceptată ca faptică? Apostolul Pavel negreşit credea că da (2Corinteni 11:3). La fel şi apostolul Ioan (Apocalipsa l2:9;20:2). De fapt, nu este singura ocazie în care un animal a vorbit în Biblie. Dumnezeu i-a dat glas măgăriţei lui Balaam pentru a împiedica nebunia profetului (Numeri 22) şi apostolul Petru a acceptat acest lucru ca fapt veridic şi autentic (2Petru 2:16). Aceşti trei apostoli au fost inspiraţi de Duhul Sfânt să scrie ceea ce au scris. De aceea, a respinge faptul că relatarea căderii a fost un eveniment real, petrecut întocmai cum ne este descris, înseamnă a respinge, de fapt, inspiraţia Sfintei Scripturi. Există alegorii în Biblie, dar aceasta nu e una dintre ele.

Observaţi paşii care au afundat rasa umană în păcat. Mai întâi Satan a strecurat în inimă îndoiala faţă de Cuvântul lui Dumnezeu: „A spus Dumnezeu chiar aşa?" El a răstălmăcit cuvintele lui Dumnezeu, făcându-le să pară că El le-ar fi interzis lui Adam şi Evei să mănânce din orice pom. Apoi, Eva a spus că ei nu trebuie să mănânce sau „să se atingă de fructul pomului care era în mijlocul grădinii". Dar Dumnezeu nu spusese nimic despre „atingerea” pomului. Apoi Satan a contrazis categoric cele spuse de Dumnezeu despre inevitabilitatea judecăţii ce se va abate asupra tuturor celor care nu ascultă, întocmai ca şi adepţii lui care încă mai neagă realitatea iadului şi a pedepsei eterne. Satan L-a reprezentat trunchiat pe Dumnezeu, ca pe Unul care ar fi încercat să-l împiedice pe Adam şi Eva să intre în posesia a ceea ce era bun pentru ei. Eva a cedat triplei ispite: pofta cărnii (bun de mâncat), pofta ochilor (plăcut la privit) şi mândria vieţii (un pom de dorit pentru a te face înţelept). Procedând astfel, ea a acţionat independent de Adam, capul ei. Ea ar fi trebuit să-l consulte pe el, în loc să-i uzurpe autoritatea. În cuvintele „ea a luat din fructul său şi a mâncat" se află explicaţia tuturor bolilor, durerilor, suferinţelor, temerilor, vinovăţiilor şi a morţii care au năpăstuit cu toate omenirea de atunci încoace. Cineva a spus că: „Ruinarea pământului şi milioanele de morminte existente atestă faptul că Dumnezeu a avut dreptate, iar Satan este mincinosul." Eva a fost amăgită (1Timotei 2:14), dar Adam a acţionat de bună voie şi cu deliberată răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Umanismul secular perpetuează minciuna lui Satan: „Vei fi ca Dumnezeu".