3. Iacov, soţiile şi descendenţii săi (cap. 29:1-30-24)
Iacov avea şaptezeci şi şapte de ani când a plecat din Beerşeba către Haran. Va petrece douăzeci de ani acolo slujindu-l pe unchiul său Laban, treizeci şi trei de ani înapoi în Canaan şi ultimii şaptesprezece ani de viaţă în Egipt. Sosind în Padan Aram, a fost călăuzit chiar la păşunea pe care păstorii din Haran îşi păşteau turmele. Atât de perfectă a fost sincronizarea de către Dumnezeu, că Rahela tocmai sosea cu turma ei când Iacov vorbea cu păstorii. Fiind un bun păstor el însuşi, Iacov s-a mirat că aşteptau toţi la fântână când încă era lumină, adică era încă timp de păşunat. Au explicat că nu dau capacul la o parte de pe fântână până ce nu sosesc toate turmele. A fost un moment emoţionant pentru Iacov să-şi întâlnească verişoara Rahela şi de asemenea, puţin mai târziu, pentru Laban să-şi întâlnească nepotul.