1. Iacov îl înşală pe Esau (cap. 27)
Au trecut aproximativ treizeci şi şapte de ani de la evenimentele capitolului precedent. Isaac avea acum 137 ani, vederea îi slăbise şi se gândea că i se apropia sfârşitul, poate pentru că fratele său Ismael murise şi el la acea vârstă (Geneza 25:17). Dar el va mai trăi încă patruzeci şi trei de ani.
Când Isaac a poftit după nişte carne de căprioară de la Esau, promiţând o binecuvântare în schimb, Rebeca a plănuit să-şi înşele soţul pentru a obţine binecuvântarea pentru Iacov, pe care-l iubea. Trucul nu era necesar, deoarece Dumnezeu deja îi promisese binecuvântarea lui Iacov (25:23b). Ea a gătit carnea de capră astfel încât să pară căprioară gustoasă şi a pus blana caprei pe braţele lui Iacov pentru a fi confundat cu Esau cel păros. Isaac a făcut greşeala să se încreadă în simţuri; braţul păros semăna la pipăit cu al lui Esau. Nu trebuie să dăm crezare simţurilor şi sentimentelor în chestiunile spirituale. După cum a observat şi Martin Luther:
„Sentimentele vin şi se duc, dar ele înşălă. Garanţia noastră este Cuvântul lui Dumnezeu; nimic altceva nu merită încrederea.”
Deşi Rebeca a plănuit această înşelăciune, Iacov era la fel de vinovat pentru că a dus-o la îndeplinire. Şi a cules ceea ce a semănat. C. H. Mackintosh a observat că:
„Oricine urmăreşte viaţa lui Iacov, după ce a obţinut prin înşelăciune binecuvântarea tatălui său va realiza că el s-a bucurat de prea puţină fericire lumească. Fratele a căutat să-i ucidă şi pentru a evita aceasta a trebuit să părăsească casa tatălui său; unchiul său Laban l-a înşelat. El a trebuii să plece de acolo clandestin. A cunoscut josnicia fiului său Ruben, cruzimea lui Simeon şi Levi faţă de sihemiţi; apoi a trebuit să resimtă pierderea soţiei sale iubite, presupusa moarte prematură a lui Iosif; şi pentru a pune vârf la toate, a fost forţat de foamete să fugă în Egipt şi acolo a murit într-un pământ străin”.