Slujitorul este un tip (simbol) al Duhului Sfânt trimis de Tatăl să peţească o mireasă pentru „cerescul Isaac" Domnul Isus. Naraţiunea relatează cu atenţie pregătirea călătoriei, darurile pe care le-a dus slujitorul şi semnul prin care el trebuia să recunoască femeia aleasă de Domnul. Murdoch Campbell analizează:
„Era un semn care fusese calculat în aşa fel încât să arunce multă lumină asupra caracterului fetei care să fie vrednică de fiul stăpânului. Slujitorul trebuia să ceară doar o „sorbitură" - (după cum s-ar putea traduce cuvântul ebraic) - de apă pentru sine; dar aceea pe care o alesese Dumnezeu să fie mama unui mare popor şi o strămoaşă îndepărtată a Domnului Isus Cristos urma să dezvăluie natura ei generoasă şi dorinţa ei de a sluji pe alţii, oferindu-i nu numai o sorbitură de apă, ci să bea cât doreşte. La acest lucru ea avea să adauge oferta uimitoare de a scoate apă şi pentru cămile. Acum, când ne gândim că aceste zece animale, după o călătorie lungă prin deşert, puteau goli pe puţin patru găleţi de apă, bunăvoinţa spontană a fetei rugăciunilor lui de a-i servi pe om şi animal deopotrivă, ne dezvăluie un fel de a fi blând şi lipsit de egoism, cât şi un caracter de o nobleţe deosebită.”