Aducerea lui Isaac ca jertfă a fost, de bună seamă, testul suprem al credinţei lui Avraam. Dumnezeu îi promisese acestuia urmaşi numeroşi prin acest fiu. Isaac ar fi putut să aibă cam douăzeci şi cinci de ani pe vremea aceea şi era necăsătorit. Dacă Avraam l-ar fi sacrificat, cum ar fi putut să se împlinească promisiunea? Conform textului de la Evrei 11:19. Avraam a crezut că, şi dacă îşi jertfeşte fiul Dumnezeu îl poate învia. Această credinţă a fost remarcabilă fiindcă, până atunci, nu existase nici un caz de înviere în istoria lumii. Observaţi credinţa lui şi în 22:5: „eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi". Avraam a fost mai întâi justificat prin credinţă (15:6) şi apoi prin fapte (vezi Iacov 2:21). Credinţa era mijlocul mântuirii lui, în timp ce faptele erau dovada realităţii credinţei lui. Când Isaac l-a întrebat „Unde este mielul?", tatăl lui i-a răspuns, „Dumnezeu însuşi va purta de grijă de mielul pentru arderea de tot". Această promisiune nu a fost împlinită definitiv de berbecul din versetul 13, ci de Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29).

Există două simboluri esenţiale ale lui Cristos în acest capitol. Isaac este primul: singurul fiu, iubit de tatăl său, doritor să facă voia tatălui, este la figurat primit înapoi din morţi.

Berbecul este al doilea simbol: o victimă inocentă a murit în locul unei alte fiinţe, sângele i-a fost vărsat şi a fost adus ca ardere de tot înaintea Domnului. Cineva a spus că, oferindu-i acest berbec lui Avraam, „Dumnezeu l-a cruţat de o lovitură de care nu S-a cruţat pe Sine". Îngerul Domnului din versetele 11 si 15, ca de altfel în tot Vechiul Testament, este Domnul Isus Cristos. Avraam a numit locul aceia „Domnul va purta de grijă" (Iehova Iire - versetul 14). Acesta este unul din cele şapte nume compuse ale Domnului din Vechiul Testament. Celelalte sunt:

Iehova-Rofeca - „Domnul care te vindecă" (Exod 15:26).

Iehova-Nisi - „Domnul, stindardul meu"(Exod 17:8-15).

Iehova-Şalom - „Domnul, pacea noastră" (Judecători 6:24).

Iehova-Roi - „Domnul, Păstorul meu" (Psalmul 23:1).

Iehova-Tsidkenu - „Domnul, neprihănirea noastră" (Ieremia 23:6).

Iehova-Şamah - „Domnul este prezent" (Ezechiel 48:35).