După ce Domnul i-a dezvăluit lui Avraam faptul că urmează să distrugă Sodoma, şi în timp ce cei doi îngeri se îndreptau spre acea cetate, Avraam a început să mijlocească pentru ei - cincizeci... patruzeci şi cinci... treizeci... douăzeci... zece. Chiar şi pentru zece oameni neprihăniţi Domnul nu ar fi distrus Sodoma! Rugăciunea lui Avraam este un exemplu minunat de mijlocire eficientă. Era bazată pe caracterul drept al Judecătorului întregului pământ (versetul 25) şi a pus în evidenţă acea îndrăzneală şi totuşi adâncă smerenie pe care n-o poate da decât o cunoaştere intimă a lui Dumnezeu. Numai când Avraam s-a oprit din rugăciune, Domnul a pus capăt discuţiei şi a plecat (versetul 33). Sunt multe mistere în viaţă, pentru care adevărul din versetul 25 este singurul răspuns satisfăcător.

Să nu vă scape onoarea pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam, ca unul care era un adevărat cap al familiei (versetul 19). Un lucru demn de râvnit!