Din punct de vedere omenesc, Ierusalim era locul cel mai periculos pe care putea să-l viziteze Saul. Dar asigurarea că cineva se află în voia lui Dumnezeu îi va permite să ia toate măsurile menite să-l pună la adăpost.

Dacă aceasta a fost prima vizită a lui Saul la Ierusalim ca şi creştin - aceeaşi care a avut loc la trei ani după convertirea sa (Galateni 1:18) rămâne un subiect de dezbatere. Cu ocazia primei vizite la Ierusalim el s-a întâlnit cu Petru şi cu Iacov, nu însă şi cu ceilalţi apostoli. Aici în versetul 27, se spune că Barnaba... l-a adus la apostoli. Asta ar putea însemna, desigur, fie Petru şi Iacov, fie toţi apostolii. Dacă varianta ultimă este valabilă, atunci această a doua vizită făcută la Ierusalim nu mai este menţionată în nici un alt loc.

La început ucenicii din Ierusalim s-au temut să-l primească pe Saul, îndoindu-se de sinceritatea profesiunii sale de credinţă. Barnaba nu şi-a dezminţit semnificaţia numelui de fiu al mângâierii, împrietenindu-se cu Saul, relatând convertirea sa şi spunându-le celorlalţi despre neînfricata mărturie depusă de Saul pentru Cristos la Damasc. Curând credincioşii şi-au dat seama că Saul este sincer, când l-au văzut predicând cu îndrăzneală în Numele Domnului Isus la Ierusalim. Saul a stârnit cea mai mare împotrivire în rândurile eleniştilor. Când au văzut fraţii că viaţa lui este în pericol din partea acestor iudei, l-au escortat pe Saul până în portul Cezareea. De acolo el s-a întors în oraşul său natal Tars, situat pe coasta de sud-est a Asiei Mici.