Dând dovadă de un minunat gest de har şi iubire creştină, Anania îşi exprimă acum deplina părtăşie cu noul convertit, punându-şi mâinile peste el şi numindu-l „Frate Saul", explicând, totodată, scopul vizitei sale: ca Saul să-şi primească vederea şi să fie umplut cu Duhul Sfânt.
E important de reţinut în acest punct că Duhul Sfânt a fost dat lui Saul prin actul de punere a mâinilor săvârşit de un simplu ucenic. Anania era ceea ce comentatorii numesc „un laic" (mirean). Or, faptul că Domnul S-a folosit de un credincios ce nu era apostol de bună seamă ar trebui să fie o mustrare la adresa celor care insistă că aceste prerogative aparţin exclusiv „clerului".
Când este cineva convertit cu adevărat, câteva lucruri se vor întâmpla cu certitudine absolută. Există semne distinctive care vor trăda în mod neîndoios realitatea convertirii sale. Tot aşa s-a întâmplat şi cu Saul din Tars. Dar să vedem care au fost aceste semne distinctive? Francis W. Dixon enumera câteva dintre acestea:
1. El s-a întâlnit cu Domnul şi I-a auzit glasul (Fapte 9:4-6). A primit o revelaţie divină - singura care-l putea convinge şi transforma în cercetătorul smerit şi ucenicul devotat al Domnului de după convertire.
2. A fost umplut de un dor nespus de mare de a asculta de Domnul, de a I se supune şi a face voia Lui (Fapte 9:6).
3. A început să se roage (Fapte 9:11).
4. A fost botezat (Fapte 9:18).
5. S-a unit în părtăşie sfântă cu copiii Lui Dumnezeu (Fapte 9:19).
6. A început să mărturisească cu putere (Fapte 9:20).
7. A crescut în har (Fapte 9:22).