În toiul acestei mari treziri spirituale ce cuprinsese Samaria un înger al Domnului l-a îndrumat pe Filip spre un nou teren de lucru. Astfel i s-a poruncit să plece din această zonă în care mulţi primeau binecuvântarea divină şi să se ocupe de un singur om. De remarcat că un înger l-a putut îndruma pe Filip, dar îngerul n-a putut executa lucrarea lui Filip, respectiv predicarea evangheliei, întrucât acest privilegiu a fost încredinţat numai oamenilor, nu şi îngerilor.
Dând ascultare necondiţionată îndrumării îngerului, Filip a părăsit Samaria, pornind spre sud, trecând prin Ierusalim şi încadrându-se pe unul din traseele ce duceau spre Gaza (o străveche cetate a filistenilor, de pe coasta Mediteranei, la sud-vest de Ierusalim, pe drumul care făcea legătura între Palestina şi Egipt). Nu s-a putut stabili dacă sintagma: „care este pustiu" se referă la drumul spre acest oraş, sau la oraşul propriu-zis, Gaza. Rezultatul este însă acelaşi: Filip şi-a părăsit mediul ambiant de fecundă spiritualitate, pătrunzând într-un mediu auster şi neroditor.