Petru l-a îndemnat pe Simon să se pocăiască de acest mare păcat şi să se roage să fie iertat de planul rău pe care-l alcătuise. Răspunzând, Simon l-a rugat pe Petru să îndeplinească rolul de mediator între Dumnezeu şi el, devenind astfel precursorul celor care preferă să recurgă la serviciile unui mediator uman decât să vină direct la Domnul Isus Cristos însuşi. Faptul că în Simon nu avusese loc nici o pocăinţă adevărată reiese şi din cuvintele sale: „Roagă-te Domnului pentru mine ca să nu mi se întâmple nici unul din lucrurile rostite de tine." Cu alte cuvinte, lui nu-i părea rău de păcatul lui, ci doar de consecinţele pe care acesta ar putea să i le aducă.
De la acest om, Simon, derivă termenul şi conceptul, modern de „simonie" - adică profitarea de lucrurile sfinte pentru a face din ele o afacere. Aici intră şi vânzarea de indulgenţe sau alte beneficii cu presupusă binecuvântare spirituală, precum şi toate formele de comercializare a lucrurilor divine.