După ce o mulţime de oameni au crezut în propovăduirea lui Filip şi au fost botezaţi, Simon s-a dat şi el drept credincios (întrucât textul spune că Simon „a crezut", acesta solicitându-i lui Petru să se roage pentru el (versetul 24), unii au susţinut că Simon a fost mântuit, dar că era un credincios foarte firesc), fiind botezat şi urmându-l pe Filip, fascinat de minunile săvârşite de apostol.
Din cele ce urmează s-ar părea că Simon nu fusese însă născut din nou, el mărturisind credinţa doar cu buzele, fără ca viaţa lui să reflecte această realitate. Cei care propovăduiesc primirea mântuirii prin botez sunt confruntaţi în acest punct cu o dilemă. Simon fusese botezat, şi totuşi trăia mai departe în păcatele sale.
Observaţi că Filip a predicat vestea bună cu privire la împărăţia lui Dumnezeu şi la numele lui Isus Cristos. Împărăţia lui Dumnezeu este acea sferă în care este recunoscută domnia lui Dumnezeu. În epoca actuală, Regele lipseşte. În loc de o împărăţie literală, pământească, avem o împărăţie spirituală, nevăzută, în viaţa celor care îi sunt loiali Lui. În viitor Regele va reveni pe pământ pentru a-Şi întemeia o împărăţie concretă, capitala Sa fiind Ierusalimul. Pentru ca oricine să poată intra cu adevărat în această împărăţie, în oricare din aspectele sale, trebuie să se nască din nou. Credinţa în numele lui Isus Cristos este mijlocul prin care se poate trăi experienţa naşterii din nou. Aşadar, aceasta a fost esenţa propovăduirii lui Filip.