Liderii iudeilor îl acuzaseră pe Ştefan că a vorbit împotriva legii. Acum el răspunde acuzaţiei lor, cu o scurtă condamnare, exprimată în cuvinte bine alese.
Ei sunt cei tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile. "El îi mustră, nu ca pe Israelul lui Dumnezeu, ci ca pe nişte păgâni încăpăţânaţi şi netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile." Ei erau fiii părinţilor lor, care s-au împotrivit neîncetat Duhului Sfânt. Strămoşii lor i-au persecutat pe profeţii care au prezis venirea lui Cristos. Acum ei L-au trădat şi ucis pe Cel Drept. Ei erau cei care au călcat legea, chiar cei cărora le fusese încredinţată, prin îngeri.
Nimic nu mai trebuia spus, căci nimic nu mai era de spus! Ei au fost cei ce l-au pus pe Ştefan în defensivă, dar iată că el a devenit procurorul lor, demonstrând concludent că ei erau de fapt acuzaţii încărcaţi de vinovăţie. Mesajul lui Ştefan a constituit una din ultimele daţi când Dumnezeu S-a adresat neamului evreiesc, înainte ca Evanghelia să înceapă să fie vestită şi oferită Neamurilor.