Prima partea a mesajului său ne transportă înapoi, pe firul timpului, la obârşia naţiunii ebraice. Nu se ştie exact de ce acordă textul biblic atâta spaţiu rememorării istoriei lui Avraam, afară doar de probabilitatea ca prin aceasta:

1. Să se arate cât de mult cunoştea şi iubea Ştefan neamul evreu.

2. Să se creeze astfel o tranziţie naturală la subiectul lui Iosif şi Moise, două personaje care întruchipează elocvent respingerea lui Cristos de poporul evreu.

3. Să se demonstreze că Avraam s-a închinat lui Dumnezeu în mod acceptabil, chiar dacă închinarea sa nu avusese loc într-un anumit lăcaş de închinăciune special consacrat acestui scop. (Ştefan fusese acuzat că vorbise împotriva templului - „împotriva acestui lăcaş sfânt".)

Momentele esenţiale din biografia lui Avraam sunt următoarele:

1. Atunci când l-a chemat Dumnezeu, în Mesopotamia (versetul 2,3).

2. Când a călătorit spre Haran, iar mai târziu spre Canaan (versetul 4).

3. Când Dumnezeu i-a promis lui Avraam pământ - deşi patriarhul însuşi nu a primit nici o limbă de pământ, aşa cum reiese din textul biblic şi din versetul 5 al textului de faţă, unde se spune că Avraam a cumpărat peştera Macpela ca loc de veci. Promisiunea a rămas însă în vigoare, ea urmând să se împlinească în viitor (Evrei 11:13-40).

4. Prezicerea lui Dumnezeu privitoare la robia Israelului în Egipt şi izbăvirea sa finală (versetul 6,7). Ambele părţi ale acestei preziceri au fost realizate de oameni pe care poporul Israel i-a respins: Iosif (versetul 9-10) şi Moise (versetul 20-36). Cei patru sute de ani menţionaţi în versetul 6 şi la Geneza 15:13 se referă la perioada în care poporul Israel a suferit în robia egipteană. Cei patru sute treizeci de ani menţionaţi la Exod 12:40 şi Galateni 3:17 parcurg perioada cuprinsă între sosirea lui Iacov şi a familiei sale în Egipt, Exodul şi darea legii. Israeliţii nu au fost persecutaţi în primii treizeci de ani de şedere în Egipt, ci, dimpotrivă, au fost trataţi regeşte.

5. Legământul tăierii împrejur (versetul 8a).

6. Naşterea lui Isaac, apoi a lui Iacov, apoi a celor doisprezece patriarhi (versetul 8b). Cu aceasta istoria ajunge la Iosif, unul din cei doisprezece fii ai lui Iacov.