Cam la trei ore după aceea, când a apărut Safira, Petru a acuzat-o că a colaborat cu soţul ei, punând Duhul Domnului la încercare. El i-a spus ce i s-a întâmplat soţului ei şi a prezis că şi ea va avea aceeaşi soartă. Imediat ea s-a prăbuşit şi a murit, fiind dusă afară şi îngropată.
Capacitatea lui Petru de a se pronunţa şi a emite un verdict asupra acestui cuplu constituie un exemplu al puterilor miraculoase ce le-au fost acordate apostolilor. Poate că a fost împlinirea promisiunii Domnului: „Dacă veţi reţine păcatele, ele vor fi reţinute" (Ioan 20.23). Vedem un alt caz al acestei puteri speciale în capacitatea lui Pavel de a-l da pe un creştin ce păcătuise pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii lui (1Corinteni 5:5). Nu avem motive să credem că această putere a continuat să se manifeste după încheierea perioadei apostolilor.
Ne imaginăm cât de mare trebuie să fi fost uimirea şi teama ce va fi cuprins biserica şi pe toţi cei ce au auzit despre moartea năpraznică a acestui cuplu.