Dacă această religie creştină nu este de la Dumnezeu, a spus Gămăliei, cel mai indicat este s-o lase în pace, căci va dispare de la sine. A încerca s-o combată ar însemna să-i dea şi mai multe şanse de supravieţuire. (Desigur, argumentul acesta nu este întru totul valabil, căci multe instituţii corupte au cunoscut o dezvoltare înfloritoare, secole de-a rândul. În realitate, ele au atras mai mulţi aderenţi decât adevărul. Dar argumentul este valabil în timpul lui Dumnezeu, dacă nu în al omului.)
Pe de altă parte, a continuat Gămăliei, dacă mişcarea aceasta este totuşi de la Dumnezeu, ei nu vor putea să i se împotrivească, ci se vor trezi în poziţia dificilă de a lupta împotriva lui Dumnezeu.