Cuvintele acestor conştiinţe întruchipate au fost însoţite de o profundă convingere - atât de profundă încât dregătorii s-au sfătuit să-i omoare. În acest punct, intervine Gamaliel - unul din cei mai străluciţi rabini ai Israelului, învăţătorul lui Saul din Tars. Din sfatul dat de el nu reiese dacă era creştin sau dacă era măcar în favoarea creştinilor. Mai degrabă, a fost o înţelepciune omenească.
După cea poruncit să-i scoată pe apostoli afară, mai întâi el le-a spus membrilor Sinedriului că dacă mişcarea aceasta nu era de la Dumnezeu, se va prăbuşi în curând. În acest sens, au fost oferite două ilustraţii:
1. cea a lui Teuda, lider auto-proclamat care, împreună cu patru sute de revoluţionari, a fost omorât iar oamenii lui împrăştiaţi;
2. şi a apoi cea a lui Iuda Galileanul, un alt fanatic, care i-a incitat pe iudei la răscoală, dar care a pierit şi el, adepţii lui fiind împrăştiaţi.