Anterior, apostolii se rugaseră să li se dea îndrăzneala de a vesti Cuvântul. Acum, cu curaj de sus, ei insistă asupra faptului că au obligaţia de a asculta de Dumnezeu, mai degrabă decât de oameni. Ei declară răspicat că Isus a fost înviat de Dumnezeu, că Israel L-a omorât, atârnându-L pe lemn, dar că Dumnezeu L-a înălţat la dreapta sa, ca Prinţ şi Mântuitor. În această calitate, El e dispus să dăruiască pocăinţă Israelului şi iertarea păcatelor. Iar ca o complinire a celor spuse, apostolii adaugă că ei sunt martorii acestor lucruri, după cum este şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu îl dă celor care ascultă de El, crezând în Fiul Lui.
Faptul că Dumnezeu L-a înviat pe Isus (versetul 30) ar putea fi o referire la întruparea Sa sau la învierea Sa. Sensul probabil aici este că Dumnezeu L-a ridicat prin întrupare să fie Mântuitorul.