Lucrarea Duhului Sfânt în mod inevitabil va duce întotdeauna la convertirea oamenilor, pe de o parte, şi la stârnirea împotrivirii, pe de altă parte, cum s-a întâmplat şi în cazul de faţă. Marele preot (probabil, Caiafa) şi prietenii lui saduchei s-au umplut de mânie când au constatat că ucenicii aceştia fanatici ai lui Isus dispuneau de atâta putere în rândul populaţiei. Ei detestau orice ameninţare posibilă la rolul lor exclusiv de lideri religioşi, având un dispreţ feroce pentru orice propovăduire a mesajului despre o înviere cu trupul, pe care, desigur, ei o tăgăduiau din răsputeri.
Nefiind în stare să dea alt răspuns apostolilor, decât cel al forţei brute, dregătorii au dat ordin ca apostolii să fie arestaţi şi întemniţaţi. În noaptea aceea un înger al Domnului i-a scos pe apostoli afară din închisoare, spunându-le să se întoarcă la templu şi să le spună oamenilor toate cuvintele acestei vieţi. Luca redă miraculoasa intervenţie a îngerului fără să trădeze vreun sentiment de mirare. Cât priveşte apostolii, dacă aceştia vor fi fost şocaţi de intervenţia îngerului, textul biblic nu ne oferă nici o dovadă în această privinţă.
Ce bine s-a exprimat îngerul când a descris viaţa creştină drept viaţa aceasta! Căci ea nu este doar un crez sau un set de doctrine, ci o Viaţă - viaţa de după înviere a Domnului Isus, împărtăşită de El tuturor celor care se încred în El.