Mai întâi, el le-a amintit ascultătorilor săi că sunt nemulţumiţi de faptul că apostolii au săvârşit o faptă bună... făcută unui om bolnav. Deşi Petru nu spune asta, se subînţelege că mai marii poporului îi văzuseră pe cerşetor la poarta templului, dar nu putuseră să-l vindece. Apoi apostolul a lansat o veste trăznet, spunând că actul de vindecare a fost săvârşit în numele lui Isus... pe care ei L-au răstignit. Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi, şi prin puterea Lui fusese realizată vindecarea. Iudeii nu-I acordau nici un loc lui Isus în structurile lor, drept pentru care L-au lepădat şi L-au răstignit. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi şi L-a preamărit în cer. Piatra lepădată a devenit piatra pusă de zidari în capul unghiului, indispensabila cheie de boltă fără de care clădirea nu poate fi terminată. Într-adevăr, El este indispensabil! Fără El nu este mântuire. El este singurul Mântuitor care există. Nici un alt nume de sub cer nu a fost dat oamenilor în care să fie mântuiţi. Numai prin numele acesta trebuie şi putem fi mântuiţi.
Citind versetele 8-12, să nu uităm că aceste cuvinte au fost rostite de acelaşi om care se lepădase de Domnul de trei ori, cu jurăminte şi blesteme.