Şi mai jenant era faptul că ologul vindecat se afla acolo în sală şi nimeni nu putea tăgădui minunea extraordinară ce se săvârşise, după cum subliniază şi J. H. Jowett:
"Oamenii s-ar putea să te depăşească în forţa argumentării. S-ar putea să suferi o înfrângere totală pe plan intelectual. Dar argumentul unei vieţi răscumpărate nu poate fi răsturnat. „Dar fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă."
Pentru a discuta la ce strategie să recurgă, au poruncit ca Petru şi Ioan să iasă din încăpere. Iată dilema care îi confrunta pe ei: pe apostoli nu-i puteau pedepsi pentru săvârşirea unei fapte de milostenie, dar dacă nu puneau capăt activităţii unor fanatici ca aceştia, religia lor putea fi serios ameninţată, prin pierderea de aderenţi. Prin urmare, s-au decis să le interzică lui Petru şi Ioan să mai vorbească cu oamenii despre Isus în conversaţii particulare şi să nu îl mai predice în public.