F. Prigoanele şi creşterea împărăţiei (4:1-7:60)

Prima prigoană dezlănţuită asupra tinerei biserici era gata să înceapă. Şi, respectând tiparul anterior, ea porneşte de la conducătorii religioşi. Preoţii, căpitanul Templului şi saducheii s-au ridicat împotriva apostolilor.

Scroggie opinează că preoţii reprezintă intoleranţa religioasă; căpitanul Templului: duşmănia politică iar saducheii necredinţa implicată în raţionalism. Saducheii negau doctrina învierii. Aceasta îi punea însă în stare de conflict direct cu apostolii, întrucât învierea a constituit punctul central al propovăduirii apostolilor! Spurgeon vede o paralelă: Saducheii, după cum ştiţi, constituiau Şcoala cu vederi largi, sau liberalii - gânditorii avansaţi, moderniştii din vremea aceea. Dacă doriţi să luaţi contact cu ironia usturătoare, cu cuvintele pline de sarcasm sau cu acţiuni pline de cruzime, vi-i recomand pe aceşti domni cu inima largă. Ei sunt liberali cu toată lumea, în afară de cei care dispun de adevăr. Pentru deţinătorii adevărului ei au rezervată o măsură îndoită de amărăciune, ce depăşeşte în tărie pelinul şi fierea amară. Ei sunt atât de liberali cu fraţii lor rătăciţi ca ei încât nu mai au nici o îngăduinţă faţă de evanghelici.

Acestor lideri le era ciudă că apostolii îi învaţă pe oameni, considerând că acesta era prerogativul lor exclusiv. Apoi ei erau supăraţi pe faptul că se vestea Isus ca înviat din morţi. Căci dacă Isus a înviat cu adevărat din morţi, ei, saducheii, era discreditaţi.

În versetul 2 expresia învierea din morţi este importantă, deoarece infirmă concepţia populară a unei învieri generale la sfârşitul lumii. Pasajul acesta şi altele vorbesc despre o înviere dintre ceilalţi morţi. Cu alte cuvinte, unii vor fi înviaţi, în timp ce alţii (necredincioşii) vor rămâne în mormintele lor, urmând să învie altădată.

Liderii s-au decis să-i ţină pe apostoli sub un fel de arest la domiciliu, până a doua zi, întrucât se făcuse târziu. (Miracolul vindecării din capitolul 3 avusese loc în jurul orei 3 după amiază.)

În pofida opoziţiei oficiale, mulţi oameni s-au întors la Domnul. Se spune că circa cinci mii de oameni (în greacă andres, adică „bărbaţi") s-au adăugat la părtăşia creştină. Există o divergenţă de păreri între comentatori cu privire la faptul dacă între aceştia erau şi cei trei mii mântuiţi la Rusalii. Nu sunt incluşi aici femeile şi copiii.